Tu cui îi dai puterea ta?

Trăim într-o societate în care individualismul și libertatea proprie sunt la cote maxime. Se vehiculează ideea că fiecare își poate trăi viața așa cum vrea, că poate să se descotorosească de regulile învățate sau moștenite din familie, să nu urmeze ce spune societatea că e bine și să facă doar ce crede el/ea că e bine pentru sine. Și este în regulă. Orice om are dreptul la propria opinie și la propriile decizii, mai ales când vine vorba de viața lui.

Ce faci, totuși, atunci când înclini prea mult balanța în direcția asta și ajungi în situația în care îți vin semnale din exterior că poate, doar poate, ceva nu e ok și că poate ar trebui să mai faci niște ajustări pe ici pe colo? Poate e vorba de modul în care vorbești, poate e vorba de modul în care te îmbraci, poate e vorba de convingeri puternice pe care le ai, sau poate e despre decizii pe care le-ai luat sau urmează să le iei…

Se întâmplă, așa cum mi s-a întâmplat și mie recent, să cazi în extrema în care spui: „Eu sunt așa cum sunt, mă accept așa cum sunt, mă iubesc așa cum sunt. Deci fie mă vrei așa cum sunt, fie nu. Și cu asta basta!” O fi corect, o fi greșit? Cine știe?

Cu siguranță momentele sau situațiile declanșatoare ale unei alfel de afirmații și stări sunt diferite de la persoană la persoană. Secretul constă în a le identifica. A găsi acel trigger, acel lucru care te face să îți săra țandăra și să faci aceste afirmații. În situația mea, declanșatorul a fost momentul în care cineva mi-a dat un feedback negativ și mi-a spus că trebuie să demonstrez că sunt implicată în proiect.

Reacția mea a fost: „Cum adică să demonstrez? Eu nu am de demostrat nimic nimănui. Eu sunt așa cum sunt. Ori ai încredere în mine, ori nu.” Ce am făcut în momentul respectiv? Mi-am dat puterea. Toată puterea mea am dat-o celeilalte persoane. Pentru că eu nu aveam suficientă încredere în mine, am lăsat-o pe cealaltă persoană să aleagă dacă vrea sau nu să aibă încredere în mine și să nu mă mai pună să demonstrez.

Cum ar fi să avem suficientă încredere în noi încât să ne recunoaștem declanșatorii și să ne păstrăm puterea fiind echilibrați și ținând mingea în curtea noastră în astfel de momente?

Ne putem accepta pe noi înșine, ne putem iubi, însă cum am mai putea crește ca și oameni dacă nu integrăm feedbackul și le tot dăm puterea altora pentru emoțiile, învățămintele și comportamentul nostru?

Tu cui îi dai puterea ta? Hai să povestim la o cafea și cu siguranță găsim o strategie prin care să înveți să o păstrezi și să o și folosești pentru tine.

PS: Vom povesti în articole viitoare și despre proiecții, filtre, plasarea la cauza și altele atât de utile în a ne găsi echilibrul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s